Vremea din ultima vreme a facut ca antrenamentele mele pentru Ultrabalaton sa fie cu adevarat eficiente. Am profitat de caldura cu iz de canicula la maxim.

Aveam de alergat duminica 45 km, dar am decis sa alerg vineri cu Paul, prietenul de-o viata, cu care am inceput aceasta “calatorie”, acum aproape 10 ani. El avea in antrenament de 30 km, astfel ca am hotarat sa profit de ocazie si apoi sa alerg singur restul de 15 km.

M-am trezit vineri pe la 5:30. Am devorat partial o crema de zahar ars, am facut si o filmare, sper ca v-a placut 🤭 Apoi dupa un masaj rapid, mi-am verificat bagajul cu nutritia si hainele de schimb, si am plecat spre Chiajna. Drumul dura 12 minute datorita circulatiei reduse.

Dupa ce am parcat, mi-am facut incazlirea si am inceput alergarea singur. Dupa vreo 10 minute a ajuns si Paul si am continuat impreuna. Vremea s-a incazlit rapid si dupa 3 km eram deja la maneca scurta. Am avut parte de un vantu’ dracu’, dar nu ma pot plange. Era numai bun cat sa nu ne fie prea cald. Traseul din Delta Dambovitei a fost perfect pentru alergarea asta. Tura de 10.5 km facea ca la fiecare ora sa trecem prin parcarea unde se aflau masinile, sa ne hidratam, sa luam geluri, etc.

Am stat la povesti vreo 3 ore si jumate, pana am facut cei 30 km. Saptamana asta s-au implinit 7 ani de la primul nostru concurs de 100 km la care am participat impreuna in 2017, in Seregno, Italia. A fost o experienta faina pe care ne-am amintit-o cu mare placere. O sa postez si acea in cursul acestei saptamani.

Dupa ce Paul si-a terminat antrenamentul, am continuat singur. Mai cu o barfa la telefon, mai cu un cantat singur ca descreieratul, cei 15 km au trecut destul de repede. Desi ar fi vrut  ajunga mai repede, Carmen a ajuns fix la final, cand terminam antrenamentul. Pentru ca era hotarata sa profite si ea de vremea buna si sa alerge vreo 5 km, am profitat de ocazie si am insotit-o, alergand pana la urma 50 km in loc de 45 😁

Pot sa zic ca am terminat acest antrenament exact cum l-am inceput, cu cremea de zahar ars, imediat ce-am ajuns acasa 😂 

Sambata imi propusesem un antrenament de bicla, mai bine zis o plimbare, ca si recuperare pentru alergarea din ziua anterioara. Am ajusn la Comana in jurul ore 14 cand deja parcarea era mega aglomerata. Din fericire, se pare ca localnici si-au facut un business din a oferi parcare turistilor sau celor care vin in zona. Noi am intalnit un nene simpatica care ne-a oferit parcare la el in curte pentru 15 lei. 

Ne-am echipat si-am luat-o pe traseul deja clasic. Drumul prin Padure Comana pana la Mihai Bravu, apoi stanga spre Baneasa. Ne propusesem initial sa mergem pana la intersecia cu drumul spre Oltenita, dar am continuat pana la km 25, undeva dupa localitatea Pietrele. La intoarcere am facut un popas la magazinul din  sat. Un obicei devenit traditie deja, oprirea la magazinul din sat, orice sat, imi aduce mereu bucurie in suflet datorita dulciurilor, sau altor diverse alimente, pe care le cumpar de aici, dar pe care nu le consum in mod normal 😂 Desi aveam nevoie doar de apa si voiam sa bem o Cola rece, ne-am bucurat si de tot felul de bunatati 😂 Doua feluri de tort de biscuiti, Mars, ciocolata Rom si Kinder Happy Hippo ne-au ajutat sa ne recapatam puterile, ca doar eram sleiti dupa 25 km de bicla 😋 

La intoarcere, am mai facut un mic detour si spre VLad Tepes, astfel ca la final ne-au iesit cam 52.5 km. Am hotarat sa mai fac o tura singur, si am plecat inca o dat ape acelasi traseu. Din pacate, deja era spre inserat si nu mai era atat de cald afara, motiv pentru care au inceput sa ma haituie toti cainii, oricat de mici si prapaditi erau 😔 

La iesirea din Mihai Bravu, am intalnit prima gasca, pe astia ii stiu deja, dat tot m-au facut cu nervii. Apoi dupa cativa km, la gara, sau fosta gara, am vazut ca mai era o trupa de caini, multi dintre ei pui si care sigur vor creste mari in curand. Si cu astia eram obisnuiti sa ma mai haituie.  A treia trupa in schimb, mai serioasa, am intalnit-o la sere. Pe astia nu-i mai vazusem in trecut.  Erau vreo 12 dulai si treceau hotarati strada. Alti cativa statea pe camp si se uitau “curiosi” la mine. Am hotarat ca nu sunt atat de viteaz sa-mi incerc norocul si am facut calea intoarsa 😂 Din fericire, pe intoarcere, cei din MIhai Bravu isi facusera deja planul de haituit biciclisti si nu mai erau prezenti, doar cativa dintre cei mai speriati 🤭 M-au mai latrat cativa, absolut toti care erau pe drum sau prin fata curtilor, dar fiind doar cate unul singur n-a fost asa de “palpitant”.

Am ajuns inapoi la masina cu un total de 85 km, ultimii 33 i-am facut mai in tempo. Si pentru ca asa imi doream, dar si motivat de circumstantele descrise mai sus 😂 De retinut, a nu se merge singur dimineata devreme, sau pe seara, in caz ca nu se doresc senzatii tari😁

Duminica pe la pranz, am mers din nou pana in Chiajna. Am facut o alergare usoara de 10 km. Pe cer era un strat subtire de nori care facea ca soarele sa nu fie asa de puternic. A fost o vreme ideala pentru o alergare doar de placere si pentru relaxarea picioarelor. Astfel, de luni incolo pot contrinua pregatirea pentru Ultrabalaton fara probleme.