Maratonul de Craciun devine deja traditie (dupa cel de anul trecut din Catania) si nu puteam sa ratez ocazia de a alerga maratonul cu nr 75 aici, in Sevilia. 🎉

Sunt intr-o perioda de recuperare dupa o gripa lunga care m-a scos din forma, dar dorinta era prea mare ca sa invinga ratiunea 🤪 Am plecat tarziu, pe la 12, pentru ca dimineata pe aici e o ceata sa o tai cu cutitul si mai racorica, iar eu voiam sa alerg pe soare si caldura. Si-am avut parte de ce mi-am dorit cu varf si indesat 😂 Am plecat cu 4 flaskuri de 500ml convins fiind ca imi vor fi de ajuns si, bine-nteles, nu mi-au fost. Mi-am facut traseul cu Mapmyrun si l-am incarcat pe ceas. Metoda s-a dovedit foarte eficienta si mi-a permis sa alerg oriunde chiar daca nu cunosc locurile, daca n-am mai trecut niciodata pe acolo. Este ca un fel de Waze, sa zicem, pentru alergare. Mi-am mai pus in rucsac gelurile, telefonul, castile, niste bani si alte lucruri necesare pentru diverse situatii. Nefiind o cursa organizata e bine sa fii pregatit pentru orice surpriza… neplacuta. 😁

Primii 18 km s-au scurs rapid, apoi am inceput sa resimt caldura. Pe la km 21 am gasit o cismea. M-am balacit si udat din cap pana in picioare, am facut refill la primele doua flaskuri pe care le golisem. Dupa ce m-am racorit, am reusit sa alerg in continuare la ritmul propus (cel de 100km sub 10 ore) pana pe la km 32 cand am observat ca nu-mi iese respiratia. Tracaneam la telefon de vreo jumatate de ora cu un prieten cand am observat ca nu maj pot sa turui 😂 Interesant e ca pe aici e plin de fantani arteziene si cismele, dar in afara de cea de la km 21 n-am mai dat de alta. No, mi-am mutat in fata ultimele doua flaskuri, si-am zis ca imi vor ajunge. N-au ajuns 🤪 Mi-era sete intr-una si le-am dat gata destul de repede. Alergam pe malul fluviului Guafalquivir si cam asta era traseul pana aproape de final. Fara surse de apa sau chioscuri. Sigur, caldura si soarele contribuie la starea de epuizare, mai ales daca hidratarea nu e facuta corespunzator, dar problema era acea pauza de vreo trei saptamani, datorata racelii. Pentru ca nu aveam niciun obiectiv si scopul era sa termin acest maraton si sa incerc sa ma simt si bine pe final (sau sa nu-mi blestem zilele 😂), am scazut ritmul si-am stat la taclale la telefon pana la final. 😁 A iesit un antrenament bun si pe plan mental in acei ultimi 7-8 km.

A fost fain, chiar daca am plecat tarziu si am prins caldura toata durata alergarii. Pana la urma asta mi-am dorit, asta am primit 😆

Sarbatori fericite sa aveti, cu sport daca se poate. Daca nu, atunci fara! 😂