IRONMAN Hamburg sau XMAN Oradea? Diferențele și scrisoarea mea deschisă către Xman 🏁
Distanță identică: 3,8 km înot 🏊♂️ + 180 km ciclism 🚴♂️ + 42,2 km alergare 🏃♂️.
Aceeași luptă de 226 km, două lumi complet diferite. Ce să alegi: show internațional sau vibe de familie?
Anul 2025 mi-a oferit două experiențe care au zguduit nu doar corpul, ci și sufletul: IRONMAN Hamburg și XMAN Oradea. Nu sunt doar curse, ci povești de luptă, sacrificiu și pasiune care mă urmăresc mult după ce am trecut linia de finish.
Promiteam atunci că le voi pune față în față. Merită. E fascinant să vezi cum arată un colos internațional versus un concurs crescut cu suflet, local. Și credeți-mă, surprizele nu lipsesc.
Mai jos găsiți comparația sinceră– fără filtre, fără PR – doar trăirile, detaliile și lecțiile culese metru cu metru.
💸 Buget – „cât scoți din buzunar și ce primești la schimb”
IRONMAN Hamburg
Taxă: 750 €
Pachet foto: 89,99 €
Kit & goodies: rucsac Ironman, autocolante + număr, pungile pentru tranziții și boost-ul de Maurten & AG1 direct în sacoșă
Expo & cheltuieli laterale: expo plin de tentații – eu am cedat la standul Specialized pentru cartușe CO₂, după ce n-am găsit nimic în zona Ironman; plus trenul S1 de la aeroport, hotel în centru și un cocktail cu… lăcustă 🤭
Hidratare pe traseu: pe biclă ~4 puncte zdravene pe fiecare buclă de 90 km, cu apă, izotonic Maurten și banane ; la maraton „o tonă” – practic la fiecare 2 km, cu apă cu săruri, cola și geluri câte vrei
Show de finish: covor roșu, fum “dry-ice” și crainicul care trântește clasicul „Marius, you are an Ironman!” – părul măciucă pe viață
XMAN Oradea
Taxă: 230 €
Foto: gratis – organizatori & prieteni
Kit & cadou local: ridici kitul din buricul târgului, apoi voucherul tradițional „La Teatru” pentru porția de paste pre-race – vibe de gașcă. In kit ai tricou si hanorac Xman (eu din păcate nu le-am primit - it's complicated, dar au primit restul concurenților), plus o gramada de produse.
Pit-stop-uri de „îngeri F1”: pe biclă și alergare voluntarii fac boxe de Formula 1 – furtun cu apă rece pe ceafă, gheață, biscuiți, portocale, Cola – magie pură
Hidratare alergare: punct mobil încă de la km 2, apoi festin din 4 în 4 km pe bucla lungă, plus gașca de copii cu sticle și găleți care te stropește prin sate – priceless
🏊♂️🚴♂️🏃♂️ Probe & puncte-de-hidratare – „hai să vedem pe ce-i dai bice”
ÎNOT – 3,8 km
IRONMAN Hamburg: 1 buclă lungă prin Alster; start rolling, câte 4 pe rampă, dar anul ăsta am stat la coadă din cauza furtunii; apa 17,9 °C, neopren musai
XMAN Oradea: 2 bucle × 1,9 km în canalul Crișului Repede; start deja „în bazin”, cu 30 min de bălăceală înainte; iese record (pentru ultima perioadă): 1h:38m, sentiment de Aquaman la ieșire
CICLISM – 180 km
IRONMAN Hamburg: 2 × 90 km; asfalt patch-work pe alocuri („Bulgaria 2017” vibe) dar peisaje de poveste + grătare la poartă; ținut 140 W, ~30 km/h; 4 puncte de hidratare pe tură (8 total): apă, izotonic Maurten, banane, reumplut bidonul la fiecare oprire
XMAN Oradea: 4 km + 10 × 17 km + 4 km; șosea „așa cum e”, dar la fiecare stație voluntarii fac boxe de Formula 1: furtun cu apă rece, gheață, biscuiți, Cola; 2 puncte pe tura de 17 km ⇒ 20 total
ALERGARE – 42,2 km
IRONMAN Hamburg: 4 × 10 ,5 km prin centru; „tonă” de stații – cam la fiecare 2 km: apă cu săruri, izotonic Maurten, geluri, cola; n-am purtat brâu, doar magneziu în buzunar
XMAN Oradea: 11,5 km + 9 × 3,2 km; bucla mare „așa-și-așa”, restul prin oraș, vibe de festival; organizare anti-caniculă: gheață non-stop, furtunuri, hidratare cât încape; 4 stații pe bucla de 11,5 km + 2 pe cea de 3,2 km
⚙️ Tranzițiile – momentele în care devii fluture din omido
Adică acele clipe (uneori amețitoare) în care trebuie să-ți schimbi pielea de înotător cu cea de ciclist, apoi de alergător – totul în timp ce creierul tău urlă „unde mi-e șoseta stângă?!”.
IRONMAN Hamburg
Aici totul e „ca-n manualul de operații speciale” – organizare elvețiană, precizie nemțească:
– Bicicleta se predă cu o zi înainte, iar echipamentul se împarte frumos în doi saci colorați: unul pentru ciclism, unul pentru alergare.
– Fiecare sac are locul lui, pe rastel, în dreptul numărului tău – nimic la întâmplare.
– Dimineața cursei (cam de la 5:30 la 6:30), mai ai voie o oră să-ți verifici bicicleta, presiunea din roți, talismanele norocoase și să mai tragi o rugăciune în gând.
– La fiecare rastel ai și băncuțe din alea salvatoare, unde poți sta jos să-ți tragi costumul de neopren peste gleznele umede fără să simți că ești într-o scenă de comedie mută.
– Nici casca, nici numărul nu au voie pe bicicletă – totul trebuie să fie în saci. Disciplină.
XMAN Oradea
Aici lucrurile sunt mai directe, mai „no nonsense”, dar funcționale:
– Bicicleta o predai în dimineața cursei, tot cam între 5:30 și 6:30 – deci dacă vii din alt oraș și dormi ieftin, nu e nicio tragedie.
– Echipamentul nu merge în saci colorați, ci într-o ladă de plastic încăpătoare pe care o așezi lângă bicicletă. Practic și la obiect.
– Poți lăsa casca și numărul direct pe bicicletă – un mic avantaj logistic care scurtează căutările în timp ce-ți pică glicemia.
– Nu ai băncuță. Nu e tragic, dar în primele secunde, când te lupți cu costumul ud și neoprenul nu vrea să iasă de pe glezne, ai da un ceai cald pe o scândură pe care să te sprijini.
🥤 Punctele de alimentare & hidratare – benzina curselor
IRONMAN Hamburg
– Ciclism (2 × 90 km): patru stații mari pe fiecare buclă – opt în total. Umplu rezervorul de pe ghidon cu apă la fiecare trecere și izotonic Maurten ca la carte; banane bonus, totul “all-inclusive”.
– Alergare (4 × 10,5 km): practic “bufet suedez” la fiecare ~2 km – apă cu săruri, izotonic, geluri Maurten, cola. Atât de dese că am lăsat brâul acasă, doar o pastilă de magneziu la buzunar.
– Feeling: n-am stat sec la niciun punct; luam gel, beam, luam alt gel “pentru la drum” și plecam. Hidratarea mergea “ca unsă”, semn că planul de 75 g carbo/oră își făcea treaba.
XMAN Oradea
– Ciclism (4 km + 10 × 17 km + 4 km): două stații pe fiecare tură de 17 km – deci 20 la final. Dar nu simple stații: “pit-stop de Formula 1”, patru voluntari sari-pe-tine – furtun rece pe ceafă, bidon cu gheață, portocale, biscuiți, cola. Îngeri, nu voluntari.
– Alergare (11,5 km + 9 × 3,2 km): primul punct mobil deja la km 2 (voluntar pe bicicletă, blindat cu bidoane); pe bucla lungă patru stații oficiale, pe cea scurtă două – plus copiii din sate cu găleți și furtunuri, energie pură.
– Anti-caniculă: gheață până la final, furtunuri cu apă la fiecare colț, hidratare cât duce inima – organizatorii au gândit totul pentru 38 °C la umbră.
🙌 Experiența cu voluntarii – cine-ți pune benzina (și sufletul) în rezervor
IRONMAN Hamburg
Info Point – tipul care m-a luminat unde găsesc cartușele de CO₂, deși toată expo-ul spunea „nu avem”.
Echipa hotelului – au deschis bucătăria la 3:30 AM, doar ca să hrănească armata de triatloniști; orașul întreg ține cursa în brațe.
Punctele de alimentare – din 2 în 2 km, o armată de voluntari aliniați ca la defilare: prima linie apă, a doua izotonic, a treia geluri & banane, apoi din nou izotonic și apă de clătit. Întinzi mâna și paharul se lipește de palmă.
Totul merge ceas elvețian, dar acum le vezi și fețele: uniforme roșii, zâmbet larg, strigătul „Wasser! Isotonik!” care se plimbă pe rând.
XMAN Oradea
Aici… total alt film. Voluntarii sunt eroi principali, cu nume, gesturi și glume:
“Pit-stop de Formula 1, făcut de îngeri” – patru oameni sar instant: unul toarnă apă rece pe cap, altul stropește cu furtunul, al treilea aduce bidon cu gheață, al patrulea împinge portocale pe gâtul uscat. Boost imediat.
Caniculă? Aceiași voluntari, la 38 °C, cu furtunuri, gheață și biscuiți, până la ultimul om. „Au făcut diferența, fără niciun beneficiu personal, doar dăruire.”
István, la ieșirea din Ineu – bate din palme „fără umbră, fără copac” tură după tură, până i se amorțesc mâinile.
Într-o frază: „Voluntarii. Fantastici. De mare ajutor. Se vede că au învățat de la an la an.”
🎺 Susținătorii & publicul – decibelii care-ți împing roțile înainte
IRONMAN Hamburg
De la primele brațe ai sentimentul că orașul a ieșit la spectacol: „o gașcă imensă de oameni ne încurajează la ieșire” din apă, lacrimile gata să sară peste ochelari . Pe biclă, povestea continuă rural-germanic: sate cu case ca-n basme, curți pline, oameni la porți cu bere și wurști pe grătar, mirosul de cârnați făcându-te să-ți pui întrebări existențiale la km 130.
La maraton, orașul se strânge într-un tunel de energie. Primele trei ture au fost „isterie efectivă”: încurajări la fiecare 50 m, grupuri de 40-50 de oameni stând lipiți de garduri ca în Turul Franței, tobe, urlete, mâini întinse – am bătut atâtea palme că mă usturau de-adevăratelea. Copiii numărau high-five-urile, iar crainicii strigau numele meu cu accente din toată Europa. Cât stă muzica și publicul pe tine, uiți că mai ai 30 km de alergat.
XMAN Oradea
Aici publicul are altă poveste, mai intimă, mai „de familie”. Pe bicicletă te așteaptă Istvan la ieșirea din Ineu – a bătut din palme opt ore în plin soare, fără copac, până aproape că-și pierdea pielea, pentru fiecare trecere a mea . Prin satele de pe traseu, o gașcă de copii cu sticle, furtunuri și găleți se transformă în mini-extinctoare umane: te stropesc, râd și îți dau energie „pe gratis”.
La alergare, terasa „La Teatru” devine arenă: „nebunii de pe margine” urlă la fiecare tură, deși rămăseseră doar eroii probei lungi. Flabio, antrenorul de la Seven, sau Istvan, sau voluntari, cu furtunul, face dușuri instant pe 38 °C – un fel de „spa mobil” din mers. Iar highlight-ul absolut: Ava, fetița cu sandale cu luminițe, care aleargă lângă mine câteva sute de metri, povestind câte nopți mai sunt până vine mama – moment de topit inimi pe loc.
În ultimele ture, Carmen apare din senin și „aleargă cu mine”, iar publicul scandează ca la meci, de pe tersa „La Teatru” – exact ce-ți trebuie când corpul vrea să tragă pe dreapta. La finish, panglica te așteaptă doar pe tine; dacă alt concurent face poze, se stă în loc până ai și tu momentul tău, cu toți prietenii pe margine – 100 % personal, 0 % fast-forward.
🛏️ Cazarea – dormi-la-mii-de-stele vs. „eh, de data asta am ales prost”
IRONMAN Hamburg — 3 nopți, hotel 4★ în buricul târgului
Cobor din trenul S1, mai merg lejer vreo 500 m și intru într-o cameră impecabilă, cu recepție 24/7 și mic-dejun deschis special pentru triatloniști la 3:30 – să plec spre tranziție cu omeleta deja digerată. Serviciu premium, confort de oraș de business – și, da, nota de plată îți pică greu pe card (aprox. de opt-nouă ori ce-am plătit la Oradea).
XMAN Oradea — 2 nopți, cazare prost aleasă „pe fugă”
Am aterizat la un loc care, pe Booking, părea ok… dar live a fost sub standardul meu dar ca să rezum, per total, „n-a fost ca în poze” de pe platfomă – clar greșeala mea de selecție. Avantajele Oradei, când alegi atent (știu din experiență): cazări în centru la ≈ 25-30 % din tariful hamburgez (chiar pentru hoteluri decente) și, bonus, poți merge a doua zi să-ți recuperezi bicla liniștit, cu medalia la gât, până la ora 10 în Fughiu.
Cum am simțit diferența
Hamburg îți livrează lux și logistică de fiță, dar la un cost care bate orice city-break. Oradea – oraș vest-românesc superb – poate fi ultra-accesibil; doar să nu repeți graba mea. Cu un search atent găsești apartamente faine, aproape de finish, la un sfert de preț și fără kilometri de făcut după maraton.
🏁 Concluzia mea – nu „cine-i mai tare”, ci ce rămâne în suflet
Uite care-i treaba: n-am făcut toată comparația ca să punem coroana pe un singur cap. Vorbim de bugete galactice la Ironman — milioane de euro — versus vreo 150 k la Xman. Normal că Ironman rupe la show-biz și marketing, iar Xman sparge la feeling de familie și vine tare din urmă.
Dincolo de cifre și statistici, Ironman câștigă — pentru mine — la un singur detaliu: momentul de la finish. Ăla în care MC-ul strigă peste fum (sau fără), lumini și covor roșu:
„Marius, you are an IRONMAN!” sau „Marius Alexandru, from Romania, you are an IRONMAN!”
Mi se face pielea de găină instant cand îmi amintesc, ochii mi se umezesc, iar ecoul ăsta îmi rămâne în creier toată viața. Nu e neapărat vorba despre cuvântul „Ironman” care te zguduie, ci TOT pachetul: locul, emoția, covorul, mulțimea, vocea crainicului. Din partea mea putea să urle „You’re a duck!” sau „You're a BihorMan!”, efectul era același.
Dar, ca să fie complet onest: trebuie să scot în evidență un lucru cu totul special la Xman – ai voie să treci linia de finish cu cineva drag. E ceva ce nu vezi la Ironman, dar l-am întâlnit și la Family Challenge: copilul, partenerul, un prieten – ținându-te de mână la ultimii pași. Simplu, intim, copleșitor.
E o scenă care atinge un alt tip de emoție – nu cea epică, de gladiator sub reflectoare, ci cea familială, de „m-am întors acasă” după o luptă lungă. Și tot aici, la Oradea, ai și panglica personală ridicată doar pentru tine – gest mic, dar cu impact.
Și totuși… oricât de frumoase ar fi aceste momente, încă lipsește acel „boom cinematografic” de final. Nu pentru că n-ar putea fi acolo – ci pentru că Xman, cu toată inima pusă în organizare, n-a apăsat (încă) pe butonul ăla de adrenalină vizuală și sonoră care transformă finalul într-un clip pe care-l vezi în cap toată viața.
✉️ Scrisoare deschisă pentru Xman România
Dragă Xman,
Ți-o spun direct, ca între oameni care se dau câte 226 km: faceți deja minuni – traseu fain, voluntari-îngeri, vibe de familie cum n-am mai întâlnit. Dar, dacă tot comparăm cu Ironman, rămâne o singură piesă lipsă: momentul-magic de la finish.
„Marius, you are an IRONMAN!”
…fum (sau nu), covor roșu, reflectoare, MC cu voce de stadion.
În clipa aia ți se topește inima, și se face pielea de găină, ți se blochează nodul în gât și creierul dă Save As – pentru tot restul vieții.
De ce contează atât? (pseudo analiză psihologică)
* Închiderea cercului – după un an de antrenamente și 12-14 h de luptă, eroul are nevoie de o scenă pe care să se întoarcă acasă. Fără ea, povestea rămâne neterminată.
* Legitimarea pe viață – cele 3-4 secunde de microfon devin cartea noastră de vizită. Le arătăm asta, pentru tot restul vieții, colegilor, copiilor, oricui când ne e greu.
* Amintire & adrenalină – cu lumină, zgomot și numele tău strigat, valul hormonal e cât la bungee-jump; creierul stochează momentul infinit mai clar.
* Magnet de concurenți – publicul vede filmul și zice: „La anul vreau să fiu EU acolo.” Reclama se face singură.
* Respectul eroului – nu cerem statui; doar recunoașterea publică pe care o merităm, după ce ne macerăm corpul 226 km, de doar câteva secunde.
Și partea bună? Nu costă milioane.
– Un MC carismatic (poate chiar un sportiv veteran, cu voce recognoscibilă).
– Covor roșu (aveți) și două reflectoare.
– Confetti, fum sau laser – ce permite bugetul.
– Un ecran/LED care arată numele și timpul fiecărui finisher.
– O bandă personală ridicată DOAR pentru el/ea. - asta aveți, spre deosebire e cei de la Ironman.
Nu știu cât de dificil ar fi pe lângă triliardele de piedici cu care vă luptați, dar ROI-ul e de neatins: piele de găină la sportivi, clipuri virale, înscrieri pe bandă. Puteți chiar breveta strigătul vostru:
„
sau DuckMan, sau BihorMan 😂 …sau oricare ar fi formula care vă definește. La fel de electrizant ca Ironman, dar 100 % marca voastră.
TL;DR
Xman deja se ține cap-la-cap cu colosul Ironman la suflet, voluntari și vibe. Dacă puneți și momentul de glorie pe final, spargeți plafonul: finisher-ii pleacă electrizați, publicul se infectează cu dorința de a participa, iar voi aduceți și mai mulți sportivi din toată lumea.
În rest, continuați ce faceți: familie mare, buget mic, inimă uriașă. Ne vedem la start – și, sper eu, sub reflectoare, la finish.
Cu respect (și sete de confetti și triatloane 🤭),
Marius