Am participat sambata la Semimaraton Gerar, unul dintre concursurile mele preferate, chiar daca e pe o distanta mai scurta decat cele la care particip de obicei. E un concurs in care se alearga in echipe formate din trei membri si care trebuie sa alerge impreuna toata cursa. Este un eveniment tare fain cu o atmosfera prietenoasa, oferindu-mi ocazia de a ma revedea cu multi amicii din comunitatea alergatorilor. 

A fost a 6-a oara cand am participat la acest concurs si a doua oara consecutiv in formula actuala. Echipa noastra poarta pentru a treia oara numele "Inlgourious Basterds", inspirat dupa celebrul film al lui Tarantino. Cursa a fost si un prilej excelent pentru a ma revedea cu Gabi si Bogdan, ceilalti membri ai echipei, sa "stam" la o barfa in toata regula si chiar am reusit sa ne imbunatatim timpul final. Am terminat cei 21 km in timpul de 1:48:27 cu regretul ca s-a terminat atat de rapid. Parca ar mai fi mers o tura, de 21 km 🤭 

Organizarea a fost perfecta, ca in fiecare an, asa cum Oana si Gabriel Solomon stiu sa o faca. Medalia este a doua dintr-o serie de 10, care impreuna vor forma un fulg mare (parca), si abia astept sa le strang pe toate. In anii anteriori au fost trei editii consecutive din ale caror medalii s-a putut forma o piramida. Foarte misto. 

Din pacate, saptamana trecuta ne-am luat adio de la Ilie Rosu, un alergator inflacarat care a strabatut inimile noastre alergand maratoane, 293 la numar, si fluturand cu mandrie steagul Romaniei. In timp ce trupul sau a traversat ultimul sau kilometru pe acest pamant, amintirea si inspiratia pe care le-a lasat in urma sa vor continua sa ne insoteasca. L-am cunoscut pe Nea Ilie inca de la primele concursuri la care am participat, urmand sa ne intalnim mereu in urmatorii ani. Imi amintesc cu nostalgie ca in primii doi ani ma depasea aproape mereu pe finalul maratoanelor, alergand constant, in timp ce eu visam in acea perioada la tot felul de recorduri personale, care de multe ori erau peste nivelul meu de pregatire. Sufla ca o locomotiva dar ma incuraja mereu cu cuvinte precum "Hai ca poti! Hai ca nu mai e mult!". Ne mai intalneam si in alergare prin parcul IOR si mai statea la o poveste.

In fiecare pas al sau, Nea Ilie a conturat o poveste de perseverenta si devotament, iar amprenta sa va ramane mereu vie in inimile noastre. Cu ganduri de respect si recunostinta, te salutam, Nea Ilie. Sa te odihnesti in pace, alergand acum pe cararile eternitatii.