Bai 2023… ai fost un an frumos, dar tare greu. Si nu m-ai lasat in pace tot anul. M-ai pus intr-una la tot felul de incercari. Cu o mana mi-ai dat, cu cealalta mi-ai luat. Pentru ca in viata nu poti sa le ai pe toate, nu? Mereu trebuie sa exista un echilibru, fmm de echilibru…

In luna mai am dat chix a doua oara la Ultrabalaton. Recunosc, am fost distrus, pentru simplul motiv ca am picat psihic, nu fizic cum poate as fi acceptat. Am crezut atunci ca a fost cea mai grea incercare din acest an. Dar viata are farmecul ei si stie cum sa se joace cu mine. Mereu a avut grija sa nu “ma plictisesc”. 

Desi ulterior pe plan sportiv lucrurile au evoluat bine, a aparut o incertitudine pe plan profesional, care mi-a rapit acea liniste pe care am avut-o in ultimii ani (din acest punct de vedere). Iar apoi totul a culminat cu incheierea unui nou capitol de sapte ani din viata mea. Cumva, mai in gluma, mai in serios, se pare ca am o limita pe plan sentimental. Sapte ani. Si devine regula, pentru ca am la activ trei relatii de sapte ani. Doua casnicii si-o relatie de lunga durata. Interesant e faptul ca de fiecare data am fost convins ca “she is the one”. 

Dar viata merge mai departe. Unii ar zice ca sportul mi-e si prieten, si dusman. Eu zic ca mi-e doar prieten, pentru ca m-a ajutat sa trec peste multe probleme si mi-a oferit clipe memorabile, magice. Clipe pe care altii nu le traiesc pe tot parcursul vietii, iar eu le-am trait in noua ani si cine stie cate ma mai asteapta. Chiar daca stilul meu de viata nu rezoneaza, poate, cu o familie clasica, cred ca nici nu mai e cazul. Am o fata de 20 de ani cu care am o relatie frumoasa, tot mai frumoasa. Alti copii nu am de gand sa fac. Iar de la 45 de ani incolo, ce sa mai vreau de la viata in afara de munca, sport si distractie? 🤭

Anul acesta am avut parte de niste alergari cu adevarat memorabile. In februarie 100km in Sardinia, in martie Lake Garda Marathon, in aprilie doua alergari de 50 km tot in Sardinia. In luna mai am alergat 125 la Ultrabalaton, pentru ca peste cateva saptamani sa ajung din nou la Balaton si sa alerg si cei 85 km ramasi. A urmat apoi o perioada de pauza dupa care din nou o perioada mai concentrata, in care am reusit sa obtin mai multe. Sa slabesc 11 kg, sa fac antrenamente in care sa ies din zona de confort (alergari pe caldura/canicula), sa ma antrenez pentru un Ironman si o cursa de 100 km. In septembrie am reusit sa termin al 9-lea Ironman, in conditiile in care ma pricopsisem cu o raceala cand am ajuns in Thassos. Raceala care s-a dovedit a fi Covid, n-am povestit asta atunci. Si dupa alte cateva long run-uri de 50 si 60 km, pe la noi, mi-am facut suta mult visata, din Bari pana in Monopoli si inapoi. Iar finalul de an m-a prins alergand maratoane de la Nisa la Monte Carlo si inapoi, precum si in Poli impreuna cu Oana si Gabi Solomon. Acum sincer, ce sa-ti doresti mai mult?!?! Bine stiu ce mi-as mai dori, dar nu uitati ce va ziceam la inceput de echilibru, fmm de echilibru 🤭 

2024 vine si el, dragutul de el, cu planuri si vise mari. Chiar presarat cu arogante pe ici-colo.  In ianuarie astept cu nerabdare sa particip la o noua editie Gerar. In februarie voi alerga 100 km in Malta. In martie din nou Lake Garda Marathon, iar in luna mai, cu ajutorul tutror prietenilor reali si virtuali, o sa-l dau gata pe Ultrabalaton, ca nu se mai poate 😁 Luna iunie vine cu o aroganta maxima. Pe 2 iunie Ironman Hamburg, iar la o saptamana, pe 8 iunie, XMan Oradea. Si pentru ca am acceptat provocarea “Double your glory” a celor de la Ironman Germany, in luna august voi participa si la Ironman Frankfurt. Mai departe nu am planuri, cred ca sunt suficiente 🤭

Acestea fiind spuse, va urez Craciun si sarbatori fericite, si sa ne auzim cu bine si cu povesti minunate si la anul 🤗🤗🤗