Un ultim antrenament de 50 km, inceput cu mega lene si ganduri sincere si hotarate de a-l scurta la vreo 25-30 km 😋

Ma culcasem sambata pe la 11 seara fara niciun chef de dormit. Voiam sa ma uit la un film si sa rontai prostii pana mai tarziu, doar ca aveam de alergat 50 km a doua zi si trebuia sa-i incep devreme. Pusesem ceasul sa sune la 5, in speranta ca la 6 voi fi in Chiajna, in parcarea din delta. Locul unde ma duc atunci cand alerg mai mult. 

M-am trezit la 5 si desi aveam pregatite majoritatea lucrurilor, mi-a luat o ora si un sfert sa ies din casa 🤭 Parca ma sabotam singur, amanand plecarea cat mai mult. Apoi, drama! Mi-am dat seama ca nu avea geluri si am gasit doar vreo doua batoane. Era prea devreme sa gasesc ceva deschis ca sa cumpar. Mi-am adus aminte ca luasem cu o zi inainte "o tona" de bomboane-drajeuri de la un mall din apropiere. Am avut un schimb interesant de replici cu tipa care se ocupa de comercializarea lor, si care n-avea mai mult de 20-22 ani. Nu voi intra in detalii, dar concluzia finala a fost ca nu arat de 40 de ani (adica mi-a dat mai putini 🤣), o constatare care mi-a umflat ego-ul pana la dimensiuni stratosferice, provocandu-mi o mandrie aproape scandaloasa 😁 Si daca a fost vrajeala, e ca in bancul ala: "O zâs? O zâs!".

Revenind, cu o punga plina de bomboane (vreo 4-500g) si doua batoane powergel, 4 flaskuri de izotonic si haine de schimb, am iesit in sfarsit din casa la 6:18 😁

Am ajuns in parcare la 6:33. Tot drumul am mancat bomboane 🤪 Am luat startul rapid si m-am bucurat de un rasarit absolut fantastic, care mi-a schimbat complet atitudinea si starea de spirit. Nu cred ca au trecut 100 de metri si uitasem complet de lene si scuzele pentru a alerga mai putin. 

La ora 8 trebuia sa ma intalnesc cu Bogdan, in parcare. Am facut o tura prelungita si la km 12 ne-am intalnit. Desi facusem o alergare scurta cu o zi inainte, nu ne vazusem de foarte multa vreme si aveam multe sa ne povestim. A fost tare fain si urmatorii kilometri sau scurs pe nesimtite. Am alergat un traseu putin diferit, cu o tura in jurul padurii din Dudu si au iesit cam 13 km. I-a placut si lui Bogdan tura mea de long run-uri. Pana la urma ce sa fie de neplacut? Traseul strabate promenada de langa Dambovita, Delta Dambovitei, niste stradute din Dudu cu tura de padure, e un loc perfect pentru alergare. Cel putin primavara si toamna. Vedem la vara cat de cald va fi 😉

Dupa ce a plecat Bogdan, am inceput o petrecere de unul singur 🤭 Vremea era tare buna, cu iz de canicula din cand in cand. Drumul drept si pistele de biciclete, lacul si Dambovita, mi-au adus aminte de Balaton si-am intrat cumva intr-o stare de concurs, de ziceai ca sunt la Balaton. Am dat-o pe un playlist cu melodii rock ale unor formatii unguresti, melodii pe care le ascultam prin liceu. Pe multe dintre ele le cantam si la chitara, cateodata in sala de clasa, stand turceste pe catedra 😁 Daca sunteti curiosi, le puteti asculta in reel-ul pe care l-am postat ieri.

In aceste conditii, urmatorii 25 km au trecut pe neasteptate. La fiecare tura treceam pe la masina si mancam o gramada de bomboane, cat timp beam apa sau schimbam flaskul cu unul plin. Am reusit sa mananc pana la urma 41 de bomboane (am numarat ambalajele la final) si 2 batoane Powerbar :)) la final, mi-era o foame de lup, dar stiam ca acasa aveau sa ma astepte doi burgeri dementiali 🤪 Mai pe seara, m-a palit si un kurtos cat toate zielele si niste fursecuri din alea ca pe vremuri 😁

Gata! Am terminat programul de antrenament pentru Ultrabalaton, in mod special alergarile lungi. Mai am cateva alergari de mentinere si apoi vine concursul. Vineri, pe 3 mai, la ora 7 voi lua startul in ceea ce pot sa numesc, la propriu, cursa vietii mele 😊