A fost unul dintre cele mai reusite maratoane la care am participat pana acum. Vremea a fost perfecta, din punctul meu de vedere. E adevarat ca se putea mai bine, dar cu siguranta se putea si mult mai rau. Cum a fost mereu de cand particip la acest eveniment 😁

Am ales sa fiu pacer la aceasta editie, la fel ca si anul trecut, pentru timpul de 3:45. Imi place sa fac asta pentru ca am ocazia sa cunosc oameni noi si sa-i ajut pe altii sa-si atinga scopul sau sa-si depaseasca niste limite. Este si o provocare personala, pentru ca nu e chiar atat de usor sa mentii un ritm constant toata cursa (sau sa incerci sa faci asta). In plus, adio mers la baie sau alte forme de pauza.

Am facut echipa cu Vali, dom’Parinte. A fost un antrenament pentru alergarea de 100 km pe care o vom face luna viitoare impreuna in Bari, Italia. A vrut sa fie, de fapt, pentru ca nu prea ne-a iesit. Din pacate s-a pricopsit cu o gripa strasnica si oricat a incercat sa-si faca datoria, a trebuit sa renunte la km 21.

Am ajuns in Piata Constitutiei pe la 8:30, asta dupa ce am ajuns in zona si am parcat pe la ora 8:00. Pana m-am echipat si-am facut o incalzire, s-a facut si 8:30 si m-am dus sa-mi preiau vela, curios sa vad cat de usoara este fata de cea de anul trecut. Sotii Solomon, care se ocupa cu desemnarea si organizarea pacerilor, au facut eforturi pentru a ne ususra munca. Si intr-adevar, vesta e de vis, practic e o vesta de alergare pentru ca are si buzunare pentru flaskuri. Iar vela e usoara, nu incurca deloc. E si putin mai mica. 

M-am bucurat sa ma reintalnesc cu Oana, chiar daca nu era in cea mai buna forma… racita praf. M-a ajutat cu vesta si cu vela si m-am dus sa fac o alergare de test. A iesit perfect. Cat alergam m-am trezit un un alergator din Polonia care imi zicea ca vrea sa alerge cu mine, avand acelasi obiectiv. N-am retinut neam cum il cheama chiar daca mi-a zis de vreo trei ori. Era vorba de Bartosz, dar combinat si cu pronuntia… M-am intors apoi in zona pentru paceri unde l-am intalnit pe Vali. Am avut surpriza sa ma intalnesc cu mai multi prieteni din Sfantu Gheorghe. Venisara gasca mare de la Fitness Tribe, multi la primul lor maraton si terminat cu bine. M-am bucurat sa ma intalnescu Gabriella cu care am mai alergat in repetate randuri, apoi cu Tihamer, colegul si prietenul meu de suferinta de la Ultrabalaton, si cu multi altii. 

Pe drumul spre si dupa ce am ajuns in zona de start, au urmat alte revederi cu prieteni dragi intr-ale alergarii. Iulian, un alergator foarte bun de la Bacau, Gyula cu care am mai alergat si alte dati, si care m-a insotit cam 70% din cursa, Gabi, si nu in ultimul rand cu Catalin, cel care mi-a fost pacer la primul meu maraton alergat sub 3:30. Au mai fost si altii dar nu pot sa-i enumar pe toti. O ocazie minunata sa reintalnesti prieteni intr-ale alergarii si nu numai.

In minutele premergatoare startului, am avut ocazia sa-i cunosc pe mai multi dintre cei ce aveau sa alerge cu noi. Oameni multi si faini. Ce m-a impresionat a fost faptul ca erau si bine pregtiti. Au fost cel putin 5 persoane la primul lor maraton, si care aveau “nesimtirea” sa-si doreasca sa-l termine in 3:45 si care au si reusit, cel putin 4 dintere ei. Pai cuma asa? Altii s-au chinuit si au terminat in lacrimi primul lor maraton, in 5:17 😂 Evident ca glumesc, dar da. Asa am terminat primul meu maraton 🤭

A venit si startul mult astepta si ne-am apucat de alergat, ca de aia venisem. Inghesuiala mare la start. Evenimentul era sold out, cred ca la toate probele, deci lume cat cuprinde, iar asta e imbucurator. Spre deosebire de alti ani, in mod special de ultimii doi sau trei, anul acesta am vazut multa lume pe strazi. Lume care iesisa sa incurajeze alergatorii. A fost o atmosfera asemanatoare cu cea din alte tari, unde asta e ceva normal. Exista orase in care se zice ca pe durata unui maraton, jumatate dintre locuitori alearga, iar cealalata ii incurajeaza. Poate ajungem si noi pe acolo candva. Dar oricum, chiar si asa a fost bine.

Vremea a fost faina tare. Nu ca nu se putea mai racoare, dar daca e sa compar cu editiile precendente, a fost cel mai bine. In plus, vemea asta nebuna si calduroasa a facut ca frunzele copacilor sa nu fie cazute in aceasta perioada, iar pe Splai a fost umbra cred ca 95% din traseu, acolo unde era soare de obicei.

In prima parte a maratonului, ca de obicei, lucrurile au functionat bine pentru toata lumea. Voie buna, rasete, mai o barfa, in mod special cu Gyula cu care eram cam nevorbit de multa vreme. 😁 Ne intalnisem acum vreo 2-3 luni la Sugas 24H dar nu apucasem sa trancanim prea multe.

In prima parte am mai trancanit si cu Bartosz, alergatorul din Polonia. Era foarte interesant cum prietena lui alerga cu el din cand in cand si il filma. I-am si zis ca alearga mai bine ca noi, ca trebuia sa participe si ea. 😁 Nu era echipata pentru alergare, dar alerga si vorbea cu Bartosz cu o usurinta de ziceai ca se plimba 😂

Pe la km 21, dupa ce am ramas singurul pacer, i-am anutat pe cei din gasca ca au reusit sa elimine un pacer si ca mai au unul 😂 Le-am mai adus la cunostinta faptul ca ce a fost mai usor a trecut, sa stea linistiti ca greul abia acum urmeaza. Glume de alergatori. 😂

Dupa alti cativa km am inceput sa ne mai rasfiram. Oricum, de la km 21 aglomeratia a deisparut ca prin minune pentru ca au ramas pe traseu doar cei de la proba de maraton. 42.2 km, un fleac. Trecem de Biblioteca Nationala si incepe zona mai deprimanta de pe Splai. Dar mult peste asteptarile mele. Umbra multa facuta de copaci, mai multa lume decat alte dati, ce mai. Ca la un maraton din ala fain 😋 Pe intoarcere, la km 30.5 unde era un punct de hidratare ne-am mai pierdut unii de altii, dar m-am bucurat apoi sa vad ca se restrange gasca. 

La km 31 o aud in spate pe Ionela cum isi anunta prietenii cu care venise ca i s-a terminat energia si ca nu mai poate. Era la primul ei maraton dar o vazusem tare hotarata de la inceput si-ar fi fost pacat. I-am zis sa vina langa mine sa vedem care-i treaba 😁 Si din vorba in vorba au mai trecut niste km. M-a impresionat mult forta si ambitia ei de a continua. Era foarte hotarata si bine pregatita, din cate mi-a povestit la final. Urmase un program de 18 saptamani, facuse treaba buna. 

Tot din gasca ei facea parte si Adrian, si el tot la primul lui maraton. Am trancanit si cu el pe parcurs. Suferea din greu datorita unei posibile apendicite. Orice ar fi fost, il chinuia tare, dar nu s-a lasat pana la final. Avea o fata de om chinuit, zici ca alerga un maraton, dar foarte hotarat si ambitios 😁 I-am si spus dupa cursa, ca ar putea sa-mi dea si mie din din ambitia si inversunarea cu care a alergat. Mi-ar fi de folos la Ultrabalaton. 😀 Tot din gasca lor facea parte si Florian, daca nu ma insel, dar el a fost flower-power toata cursa si a terminat inaintea noastra.

De la km 30.5 pana la km 37 nu exista punct de hidratare, de obicei. Este cea mai lunga distanta fara apa, din acest maraton, si in cel mai nefericit moment posibil. Nu numai ca e cald, dar mai e si pe partea de final. Totusi, anul acesta am fost uimit si placut impresionat sa vad la Piata Alba Iulia ca exista un punct de prim ajutor care avea avea apa. Era positionat strategic pe mijlocul drumului, astfel ca era de ajutor si la dus, si la intors.

Pe Decebal am trancanit mai mult cu Joao, un aletgator tanar din Portugalia. Era foarte vioi si in forma. Imi spunea ca e cel mai misto maraton la care a fost… si era primul lui maraton 😂 Ii turuia gura fara probleme si-mi spunea ca se simte mai bine daca vorbeste pentru ca nu simte durerea si altele 😂 Era evident ca ar fi putut alerga si mai tare.

Ultimii km, pe intoarcerea pe Decebal si apoi pe Bdul Unirii au fost mult soare. Dar cum am mai spus, se putea si mai rau. Pe partea asta n-a mai fost prea multa trancaneala. Le-am zis celor care vedeam ca inca au energie ca o pot lua la fuga daca vor si sa mai ciupeasca 1-2 minute. Eu trebuia sa mentin ritmul constant.

Inainte cu 700 m de finish, pe Ionela si Bartosz ii apuca niste crampe, zici ca erau intelesi. Incerc sa-i incurajez, habar n-am ce le-am zis. Ce naiba poti sa-i spui cuiva care are crampe? In orice caz n-au pierdut timp si au inceput sa alerge din nou. Bartosz o ia inainte, Ionela ramane cu mine. Inca 600m , 500m, Inainte cu vreo 200m urmeaza ultima curba iar apoi linie dreapta pana la finish. In curba era Hiroko, acea alergatoare din Japonia care locuieste de ceva vreme in Romania, pe care cred ca o stiti multi dintre voi. Ne incurajeaza si flutura steagul Romaniei. A fost emotionant sa o vad.

Ultimii metrii sunt mereu incarcati de emotie. Multa lume care incurajeaza ne incurjeaza. Alergatorii fericiti ca scapa dracului de chinul asta 😂 Il vad pe Florian asteptand sa o felicite pe Ionela, care deja striga de bucurie “Am reusit, am reusit”. Trecem linia de sosire. 3:43:31, foarte bine. Vin si cei care n-au tinut pasul pe ultimii km, reusesc si ei sa termine in timpul propus, sub 3:45. Dupa cativa pasi ma intalnesc cu Bartosz si ne imbratisam. Era fericit ca-i iesise treaba. 

Pe final ne-am adunat mai multi care am alergat impreuna si ne-am felicitat si bucurat impreuna. De rezultat, de o alergare faina, de un eveniment tare bine organizat, de vreme buna. Am facut poze si ne-am vazut fiecare de drumul lui 😊