“Marius, you are an Ironman”, se aude in difuzoare, in uralele si aplauzele multimii de la finish. Ma simt un invingator, un erou. Pentru a 8-a oara. Tocmai am inotat 3.8 km, am biciclit 180 km si am alergat 42.2 km. Una-ntruna, 12:33:20. Doișpe ore jumate. Nu e cel mai bun timp, nici cel mai slab. E unul mediu. Un timp care mi-a permis sa ma bucur de atmosfera existenta pe aproape tot traseul de bicla si pe absolut tot traseul de alergare. Am trecut prin clipe grele in prima parte a alergarii. Dar mi-am jurat ca n-o sa merg, n-o sa cedez, nu-mi voi gasi scuze si ca voi alerga intr-una. Mi-am gasit scuze anul asta la UltraBalaton, a fost suficient, chiar daca erau pe bune. Si-am reusit sa nu cedez, sa gasesc solutii. Am alergat in mare parte cu zambetul pe buze. Am dansat YMCA cu o gasca de 25-30 oameni, am cantat “Buffalo Soldier” cu alta, am batut palma cu cel putin 60-70 de copii, am atins toate pancartele pe care scria “Tap here to power up”, pancarte cu tot felul de desene si personaje, multe din desene animate sau jocuri electronice. Cele mai faine erau cele cu Mario care scoteau si sunete specifice. Am trecut prin toate stropitorile/dusurile de pe drum ca sa ma racoresc si am profitat la maxim de incurajarile si energia pe care o transmiteau miile de oameni insirati pe tot traseul. 

Cam 2 km din tura de 14 km trecea prin centrul istoric al orasului, iar traseul de alergare era marcat cu garduri pe centrul zonelor pietonale, astfel incat lumea sa poata sta de o parte si de alta. Cand nu era cu urale si cu incurajari pe nume (pe numarul de concurs e scris si numele), se aplauda in acelasi ritm, ca la teatru. Nu se poate descrie in cuvinte  senzatia pe care o traiesti. Efectiv uiti ca e greu, ca doare, ca… De doua sau trei ori mi-au dat lacrimile de emotie. Nu m-am tavalit pe jos, dar am tras nitel din nas 🤪 La un moment dat am vazut o fetita de vreo 3-4 ani care se tavalea isteric pe jos, in iarba, si urla cat putea de tare, dar parintii incurajau in continuare concurentii. M-am uitat la mama ei, mi-a facut semn razand ca e ok si mi-a strigat “Heja, heja, go, go, go”. Mai incolo o fetita imi zicea ceva foarte hotarat si intindea mana spre mine. N-am avut curajul sa trec fara sa batem palma 😂 Multa, foarte multa lume, pe tot traseul. Nu gaseai prea multe locuri sa tragi o b****a 😂 Mai in gluma, mai in serios, dar ma balonasem ca naiba de la gelurile luate pe bicla. N-am apucat sa iau din tara, am sperat ca gasesc acolo Powergel, dar n-am gasit. Am luat niste geluri cu un gust incredibil de zmeura. Foarte bune si eficient la bicla. La alergare ma bazasem pe gelurile Maurten puse la dispozitie de organizatori. Foarte bune de obicei, dar dupa ce-am luat doua la un interval de 25 min, au inceput crampele la stomac si n-am mai mancat nimic pana la km 18 cand am facut o vizita la baie. Toaleta, una incredibil de curata si fara mirosuri. Apoi mi-am mai revenit. Am mai mancat cate o bucata de banana, am baut cola (o combinatie ciudata, dar care mergea “ca unsa”) si apa. Multa apa. Peste tot. Cand am inceput alergarea m-am simtit foarte incins. Am turnat tone de apa pe mine la fiecare punct de alimentare si am trecut prin fiecare “dus” de apa de pe traseu. 

La bicla lucrurile au mers bine. Am avut o problema cu saua in primii 40-50 km. Cumva “nu-mi gaseam locul” si simteam ca se intinde durerea pe picioare in jos. Apoi lucrurile au intrat in normal. Am scos cat mi-am propus, medie de 30km/h, 6 ore timpul total. Desi cam 6 ore am tot scos la ultimele patru concursuri, de aceasta data puterea dezvoltata a fost de 160W, maximul fiind de vreo 155W pana acum. In plus, am simtit ca am energie pana in ultima clipa, am tras si pe ultimii km, chiar daca a fost vorba de urcari sau plat. Tranzitia 2 (bicla - alergare) mi-a luat 12 min, din care vreo 4 am stat la baie. Aveam nevoie sa merg de pe la km 150 dar n-am vrut sa opresc. Ei, in tranzitie cand am ajuns la toaleta si am “deschis robinetul”, nu s-a mai oprit 😂

Mi-a placut mult si traseul de bicla. A fost o singura bucla de 180 km. Traseul ne-a dus print tot felul de zone rurale, am trecut si pe unul dintre cele mai lungi poduri din Europa, Öland Bridge. Cu o lungime de 6 km, acesta face legatura intre Kalmar si Insula Öland. Fain, tare fain. In toate localitatile, lumea era iesita in fata casei cu sezlonguri si mese intinse, ca la spectacol. Sau “pe centru”, cu zecile 😁 De incurajari si urale am avut parte cam tot timpul, pentru ca si in afara localitatilor lumea era venita in intersectii, cu sezlonguri, paturi si tot felul de instrumente care sa produca galagie. Pot sa zic ca in afara de inot am fost mai tot timpul cu gura pana la urechi :))

Inotul este prima proba. Pentru ca am avut cazare aproape de start si finish, ne-am echipat in costumul de neopren direct din camera de hotel. La start am ajuns in 3 min si ne gandeam sa luam startul cu cei de la 1:45. Cumva ne-am trezit cu cei de la 2 ore si pana sa intram in apa mai erau vreo 5 persoane dupa noi, din 2000 🤪 Inotul nu e proba noastra forte asa ca de obicei nu ne bagam prea in fata, “la bataie”. Totusi, a fost invatatura de mine de aceasta data. Am dat de tot felul de… mai putin invatati cu inotul sau care nu puteau tine o directie dreapta. Ma tot trezeam cu cate un concurent ca-mi taia fata pe diagonala si se duceaaa aiurea 🤣 Traseul a fost mai incalcit. Am iesit din port mai in larg, dupa mai multe schimbari de directie ne-am intors in port, apoi am luat-o printr-un fel de canal, am trecut pe sub doua poduri, foarte interesant. Apa cam ciudata pentru ca nu era foarte sarata. Am iesit foarte motivat din apa si nerabdator sa incep proba de bicla. Timpul nu prea grozav, 1:51, dar nici nu pot spune ca am tras. Tranzitia 1 a fost destul de scurta, vreo 5-6 min, cat sa scap de neopren, sa iau pantofii, casca si numarul de concurs.

Interesant este faptul ca si aici in Suedia, ca si in Olanda, lumea imi spunea “Markus” (80%). Ai zice ca nu le place numele Marius, dar e ok 🙃

Una peste alta a fost o experienta memorabila. Chiar daca peste tot in Europa, unde am fost, lumea stie ce inseamna acest concurs si stiu cum sa incurajeze concurentii, aici parca lucrurile au fost si mai si. Au fost mult mai multi, atat la bicla cat si la alergare. Iar tribunele de la finish pline ochi pana la ultimul concurent. 

Sunt foarte multumit de rezultat. Facusem Covid acum mai putinde doua luni, iar revenirea a fost mai grea. Nu stiam exact cum stau. Ma bucur nespus ca am reusit sa trec peste problemele aparute si sa nu cedez psihic. 

Acestea fiind spuse, il astept cu nerabdare pe urmatorul ❤️🏊🏻‍♂️🚴‍♂️🏃‍♂️