19 Ian 2021

Doua zile minunate si-o durere-n fund ๐Ÿ˜

Pentru ca am avut doua saptamani pline, am hotarat sa plecam in weekend la Rasnov si sa vizitam imprejurimile vreo doua zile, sa facem niste poze faine, sa mancam... de toate. ๐Ÿ˜ N-am plecat vineri seara pentru ca stiam ca va fi aglomeratie pe Valea Prahovei. Am plecat sambata dimineata la 7:30 ca sa facem in 5:38 (cinci ore si treizecisiopt de minute!) un drum de 2:15. ๐Ÿ˜‚

Ne-am cazat in Rasnov prin Booking. Cazarea asa si-asa, dar macar a fost ieftin. Pentru ca am ajuns dupa ora 13, pana ne-am cazat era deja ora mesei. Am mancat ceva usor, cum ar fi un ciolan vienez cu varza rosie si portie dubla de sos de hrean ๐Ÿคฃ

Dupa o scurta plimbare prin Rasnov, am plecat catre Bran. Am avut surpriza sa gasim deschis la castel, asa ca am intrat sa-l vizitam. Castelul frumos, nu pot sa neg, interesant de incalcit, vezi cateva lucruri interesante. Mai putin mi-au placut elementele horror si asa zisele efecte multimedia, dar le-am ignorat si pot sa zic ca a meritat. Am facut mai multe poze si in castel, si in afara lui, destul de reusite.

La iesire am luat un kurtos pe care l-am devorat in drum spre Brasov. Ne-am plimbat prin Piata Sfatului, pe Republicii, pe stradutele din zona, pana am ajuns la Bistro de lโ€™Arte unde am luat o cina romantica, afara pe terasa, la -10 grade ๐Ÿ˜ Ravneam la o supa de ceapa si mai mancasem aici in trecut. Bunicica ea, supa, fiind urmata de o clatita rumenita de malai, umpluta cu burduf si carne la borcan, papara moale si muraturi in sos de hrean ๐Ÿ˜‰Pe drum s-au mai lipit de noi niste melci cu nuca, deliciosi si ei, dragutii de ei ๐Ÿ˜‚

A doua zi, am plecat la Poiana Marului, unde voiam sa ne plimbam pe coclauri, prin zapada. Peisaj de poveste, cum se poate observa si in fotografiile facute. Dupa vreo doua ore de ars calorii (nici macar un sfert ce mancasem cu o zi inainte), am zis sa ciugulim si noi ceva. Tocmai ce deschisese la Mama Leti, asa ca o portie de ciorba de fasole cu ciolan, un bulz zdravan, niste cartofi cu smantana, usturoi si marar, iar la final niste papanasi cu gem de afine, ne-au dat energia necesara pentru continuarea plimbarii (cu masina) la Cheile Dambovicioarei ๐Ÿ˜

Pe drum, ne-am oprit de mai multe ori sa facem poze, sa ne bucuram de peisajele superbe. Din pacate, ne-am oprit si sa ne dam pe un derdelus, in fund, cu niste tampenii de plastic, pe care le luasem special pentru asta. Desi ratasem parcarea de unde aveam acces la acea partie/derdelus si a fost mai complicat cu intorsul, desi am avut probleme cu masina care nu voia sa se incuie si mi-a luat 10 minute sa ma prind care era problema, am insistat sa ne destrabalam in zapada. Universul incercase, saracutul, sa ma fereasca de belele dar na. Am urcat pe deal, am luat obiectul intre picioare si m-am lasat in voia sortii, la vale, pe un derdelus mai de copii, asa. ๐Ÿ˜ Ghinionul a fost sa prind un damb, care m-a facut sa zbor nitel, lucru misto, mai putin revenirea pe pamant. Dracia pe care o aveam sub mine, plastic din ala bun, era smechera. Avea si forma pentru partea dorsala, sa-ti poata imbratisa fesele, ma gandesc. Doar ca la aterizare, fundul meu n-a nimerit unde trebuia... ci mai intr-o parte asa, pe marginile alea de plastic, iar senzatia a fost ca si cum ai cadea din pozitia respecriva pe o bara. ๐Ÿ˜‚ N-am stiu ce ma doare mai tare. Zona lombara, o fesa sau terminatia coloanei (noada)๐Ÿคฃ

Dupa doua minute de schelait, am reusit sa ma culeg de pe jos si sa ma tarasc pana la masina. Ne-am continuat drumul catre Cheile Dambovicioarei, deloc bucucuros de experienta avuta si nestiind cat de grav poate sa fie. Ajuns la destinatie, am travesat cheile si am

fost foarte impresionati de frumusetea peisajului. Am ajuns si la Pestera Dambovicioara si, pentru ca era deschisa, am hotarat s-o vizitam. Din fericire, in afara de cele vreo 40 de trepte pana la intrarea in pestera ๐Ÿคฃ, si pe care m-am tarat, traseul era destul de plat, fara alte trepte care ar fi facut imposibila vizitarea pesterii, datorita durerii in fund de care aveam parte ๐Ÿ˜‚

Pestera nu foarte lunga, suficienta pentru curiozitatea mea fata de domeniul geologic, geomorfologic si hidrologic, in acel moment ๐Ÿคฃ 

La intoarcere, am vrut s-o luam spre Sirnea, dar n-am ajuns decat pana la Ciocanu, intr-un varf de deal, de unde am putut admira si forografia un apus de soare magic. 

Ajunsi inapoi in Bran, am luat cina la Al Gallo, un restaurant cu specific italian, unde mancasem candva o supa de legume (Minestrone di verdure) incredibila. N-a mai fost la fel, a fost buna dar facuta ca la noi, pe semne ca se schimbase bucatarul. In schimb am mancat niste tortellini cu ricota, spanac si salvie, absolut deliciosi. 

Pentru ca intre timp ne hotaraseram sa plecam spre casa pe la ora 20, cand drumul spre Bucuresti nu mai era aglomerat, am mai luat niste placinta cu burduf si niste covrigi cu nuca, sa nu carecumva, doamne apara si pazeste, sa mor de foame pe drum ๐Ÿ˜

Iar azi, luni, dupa atata dezmat culinar, relaxare in natura si dat cu dosul de paman, am lucrat toata ziua, tin post negru (3 zile) si pot sa zic ca ma doare-n fund ๐Ÿ˜

PS: N-am alergat in niciuna din zile. N-am avut timp ๐Ÿ˜‚